Despre eveniment

Brainstorming Tour

București, 4 aprilie 2018

Dr. Laura Flores Shaw

„Montessori pentru toate tipurile de creier”

Crearea unor medii optime de învățare pentru toți copiii necesită conștientizarea creșterii interconectate a corpului, minții și creierului și niciun tip de educație nu oferă o experiență de neurodezvoltare comparabilă cu cea oferită de Montessori. Dr. Shaw aduce în atenția publicului un cadru nou, accesibil și convingător pentru a înțelege puterea unică a pedagogiei Montessori pentru copii, cu toate tipurile de creier (o oră, inclusiv sesiune de întrebări și răspunsuri).

Dr. Steven Hughes

„Cum supraviețuim evaluărilor școlare. Montessori: un alt mod de a avea rezultate”

Mișcarea Globală de Reformă a Educației a încercat să îmbunătățească rezultatele școlare (performanța școlară) prin concentrarea pe testarea academică, neglijând importanța experiențelor școlare care promovează rezultatele non-academice, precum dezvoltarea socială și emoțională, abilitățile de viață, auto-cunoașterea, rezolvarea problemelor și chiar caracterul.

Școlile care se preocupă de aceste obiective holistice sunt marginalizate. Aceasta se întâmplă chiar și în condițiile în care din ce în ce mai multe dovezi arată că pedagogia Montessori poate duce la un randament academic superior în același timp susținând și dezvoltarea tuturor abilităților copilului.

Vom afla cum modalitățile de testare non-tradiționale documentează rezultatele unice ale educației Montessori și ajută la asigurarea unei educații Montessori de înaltă calitate pentru copiii din toata lumea (o oră, inclusiv sesiune de întrebări și răspunsuri).

Citește mai mult

Potrivit doctorilor Shaw și Hughes, abordarea Montessori servește de fapt ambelor obiective. Elevii Montessori au performanțe la fel de bune sau mai bune la testele academice față de copiii care merg la școlile obișnuite și, de asemenea, dau dovadă de o creștere mai mare a unei varietăți ample de competențe non-academice care se dovedesc a fi factori determinanți importanți pentru reușita în viață: creativitate, gândire critică, auto-reglementare, comunicare, colaborare și auto-cunoaștere.

Școlile Montessori realizează acest lucru prin abordarea educației într-un mod care se conformează mai îndeaproape nevoilor de dezvoltare ale creierului uman. Accentul pus de educația Montessori pe experimentarea practică și pe rezolvarea interactivă a problemelor implică și susține pe deplin dezvoltarea sistemului senzorial-motric al creierului care, arată noile studii, este temelia cogniției și a reglementării emoționale. De fapt, din această perspectivă, oportunitățile pentru mișcare sunt mult mai mult decât simple exerciții, ele pot de fapt să ajute copiii să-și dezvolte modul de gândire.

Așa cum a scris dr. Shaw într-un articol publicat anul trecut, “Educatorii (și părinții) trebuie să înțeleagă faptul că nevoia de mișcare depășește valoarea exercițiului aerobic. Dezvoltarea cognitivă și cea motrică se întrepătrund. De fapt, copiii cu dizabilități de învățare au, deseori, competențe slabe în ce privește motricitatea grosieră, iar copiii cu tulburări ale dezvoltării coordonării și dificultăți motrice nediagnosticate (inclusiv dexteritatea manuală) au rezultate mai slabe la măsurarea abilităților de funcționare executivă (memoria de lucru, inhibare, trecerea de la o sarcină la alta, planificare și fluență verbală) – abilități necesare nu doar pentru rezultatele academice, ci și în viață.”

Cu toate acestea, pe cât de important este controlul comportamental pentru rezultatele personale și sociale, acesta se află printre numeroasele competențe non-academice care nu sunt nici evaluate, nici susținute în actualul val al reformei școlare „orientate spre rezultate”. În schimb, guvernele s-au bazat în continuare pe teste convenționale, ignorând cercetările moderne cu privire la evolutie care arată modul în care corpul și creierul se dezvoltă de fapt.

“În fiecare țară treptat, la nivel mondial, ministerele educației decid că modul de îmbunătățire al sistemelor lor de educație este prin a se concentra pe rezultatele la teste”, spune Hughes.

Acest lucru duce la un proces în care educatorii se simt presați să „predea pentru examene”, restrictiv, iar aspectele programei și ale vieții școlare care nu sunt considerate a contribui la rezultatele testelor devin marginalizate sau chiar eliminate. Deseori, în detrimentul copiilor.

“În multe școli din America pauza de prânz a devenit din ce în ce mai scurtă. Recreația este eliminată pentru a face loc mai multor activități în clasă, direcționate de profesor. Timpul liber, în care în mod istoric copiii învață cum să socializeze și să se implice în joaca auto-structurată, este văzut ca o pierdere de vreme.”

Această tendință (care a fost numită “Global Education Reform Movement” (Mișcarea de Reformă a Educației Mondiale) sau GERM de către un cunoscut expert finlandez în educație, Pasi Sohlberg), s-a răspândit in majoritatea tarilor la nivel guvernamental.

Este GERM o consecință a testelor PISA?

“Fără îndoială, PISA are un rol important aici”, spune Hughes, care citează studii ce arată că, în ciuda aparentei lor importanțe, în majoritatea țărilor rezultatele PISA nu prezic, de fapt, nimic sau nimic despre viitoarea bunăstare economică sau socială.

“Îmbunătățirea clasamentului PISA ar putea ajuta un guvern să fie reales, dar pentru orice țară care este peste ultimele 25 de procente sau pe acolo, alți factori – precum creativitatea – sunt factori predictivi mult mai importanți pentru dezvoltarea economică și socială”. Și, spune el, cercetările arată că performanța în măsurarea creativității poate scădea atunci când crește accentul pus pe rezultatele testelor academice.

“Poți fie să te concentrezi pe teste de cunoaștere, care înseamnă memorizare și mai multă structură și activități direcționate de profesor în clasă, sau te poți concentra pe dezvoltarea unor competențe și abilități mai vaste prin experimentare, proiecte auto-direcționate și interacțiune. Inevitabil, școlile înclină într-o direcție sau alta. Cunoștințele se disipează repede după examene, dar competențele și abilitățile rămân pentru totdeauna.”

Potrivit dr. Shaw, concentrarea pe rezultatele testelor și cunoașterea conținutului se bazează pe teorii depășite ale minții și pe idei învechite legate de rolul educației.

“Cunoașterea conținutului este importantă, dar la fel de importantă este dezvoltarea sistemului senzorial-motric, ceea ce folosim pentru a face efectiv lucruri. Copiii au nevoie de oportunități pentru a exersa și rafina un repertoriu vast de mișcări și acțiuni în care este necesar să se implice și prin care au un impact asupra lumii din jurul lor. Iar aceste tipare de mișcare trebuie exersate și rafinate pentru ca ele să devină eficiente și automate.”

“Atunci când e vorba doar despre cum se ține creionul, nu poate fi vorba despre a scrie poezie”, adaugă Hughes.

“Așa e,” convine Shaw. “Și cu cât mișcările sunt mai rafinate și mai variate, cu atât elevii acordă o atenție mai conștientă învățării cunoștințelor de conținut, folosindu-le creativ.”

“Ca educatori, trebuie să recunoaștem că ceea ce credem despre gândire – capacitatea noastră de a planifica, organiza, participa etc. – se bazează de fapt pe sistemele noastre de control motric. Ne gândim la ceea ce urmează să facem sau la ceea ce trebuie să se întâmple mai apoi sau la modul în care vom face ceva, iar sistemul motric este acela care va produce acele acțiuni. Aceste lucruri nu sunt separate. Dar educația convențională nu doar că le tratează ca și cum ar fi separate, ci ignoră complet importanța îmbunătățirii capacității de a acționa.”

O altă problemă cu testările școlare este aceea că oferă o reacție doar la performanța trecută, nu creează ocazii pentru ca elevii să folosească informațiile pentru „a avea o reacție în avans”.

“Într-un mediu în care se oferă o reacție în avans, ciclul de învățare este mai circular, deoarece elevii pot aduce modificări muncii lor pe baza informațiilor pe care le primesc în mod continuu cu privire la acțiunile lor. Dar, mai important, un mediu care permite cu adevărat reacția în avans este cel care dă voie elevilor să ia decizii pe cont propriu – indiferent de orice comentariu cu privire la un proiect anume. Ei au răgazul de a alege, planifica, organiza și estima rezultatele deciziilor lor. Acest lucru le dezvolta capacitatea de a-și auto-direcționa propria învățare”, afirmă Shaw. “Exact acest răgaz este ceea ce face diferența dintre mediile Montessori și sistemul convențional de educație.”

“Și, din nou, comportamentele necesită multă exersare pentru a deveni automate. Dar dacă doar ți se spune ce să faci și când să faci, și primești reacții cu privire la modul în care te-ai descurcat sub forma unor rezultate la teste, ratezi un set întreg de competențe necesare pentru viață. Nu primești niciodată șansa de a exersa un comportament complex, de a compune și rafina programe comportamentale noi și mai sofisticate.”

“Viața nu-ți spune când și ce să faci, iar în zilele noastre, nici șeful nu vrea să fie nevoit să-ți spună ce să faci tot timpul. El sau ea vrea să iei decizii fără necesitatea micro-managementului. Nu mai suntem de fapt o societate de muncitori în fabrici. Muncitorii din secolul 21 trebuie să poată gândi și să ia decizii bune, iar apoi să poată acționa în baza acelor decizii.”

Shaw și Hughes s-au îndreptat către educația Montessori prin copiii lor, fiecare studiind pe cont propriu efectele Montessori.

Ambii au concluzionat că Montessori oferă tot ce e mai bun din ambele lumi: copiii achiziționează cunoștințe de conținut în timp ce lucrează într-un mediu de învățare care le permite să exploreze, să experimenteze și să construiască sistemele neuronale bazate pe reacția în avans care sunt necesare pentru auto-reglementare, luarea deciziilor și comportament competent.

În timp ce Shaw și Hughes văd educația Montessori ca un răspuns la chestiunea reformei școlare, regulamentele guvernamentale deseori o împiedică. Regulile și reglementările ce dictează ce e și ce nu e posibil în școli pot face dificilă împlinirea deplină a beneficiilor Montessori.

“Este un cadru educațional complet diferit”, spune Shaw. “Montessori necesită o abordare diferită a instruirii și evaluării educatorilor, iar învățarea are loc într-un mod foarte diferit. Poate fi în contradicție cu modul în care ne așteptăm ca școlile să opereze. Reforma reală a educației ar trebui să permită o opțiune reală în ceea ce privește școlarizarea pentru a face loc diferitelor pedagogii, iar acest lucru nu este posibil atunci când regulile dictează doar un singur mod de a face școală.”

“Studiile arată că, atunci când educația Montessori poate fi implementată pe deplin, atât copiii, cât și societatea au de câștigat.”

De fapt, există două studii importante ce tocmai au fost publicate în Statele Unite care susțin această opinie. Aceste studii au luat în considerare rezultatele claselor Montessori finanțate de stat din Connecticut și Carolina de Sud și au arătat o serie de avantaje pentru Montessori. Rezultatele au sugerat că educația Montessori îmbunătățește rezultatele la testele academice convenționale, dar poate, în același timp, reduce sau elimina diferențele dintre copiii mai privilegiați și cei mai puțin privilegiați.

Shaw și Hughes au ținut, fiecare, prelegeri în Statele Unite, Canada, Australia și in multe alte părți ale lumii. Și-au unit forțele pentru acest turneu de conferințe în Europa care continuă până la mijlocul lunii aprilie.

White Paper Press este o companie educațională care se axează pe cultivarea cunoștințelor științifice ale părinților și educatorilor cu privire la învățare și dezvoltare. Aceasta se angajează să înțeleagă ceea ce știința a descoperit până în acest moment (știind că informațiile se pot schimba în viitor) și să distileze aceste descoperiri în termeni simpli, fără a supra-estima constatările.

Association Montessori Internationale a fost creată de dr. Maria Montessori în 1929 pentru a susține și păstra munca ei de-o viață de încurajare a bunăstării copiilor printr-o abordare educațională care a ajuns să-i poarte numele. Misiunea AMI este aceea de a susține dezvoltarea naturală a ființei umane de la naștere la maturitate, permițând copiilor să devină elementele transformatoare ale societății, conducând către o lume armonioasă și pașnică. AMI este recunoscută la nivel internațional ca fiind vocea autorității în ceea ce privește natura unică a copilăriei, dezvoltarea umană naturală și drepturile copilului. AMI este considerată ca fiind, la nivel național și internațional, custodele și promotorul filosofiei și pedagogiei Montessori. AMI este invitată să ajute autorități umanitare și guvernamentale, pe plan internațional și local, în abordarea situațiilor problematice sociale și educaționale în care schimbarea pozitivă poate fi realizată prin educația copiilor.

Dr. Laura Flores Shaw

Dr. Laura Flores Shaw este editor principal, scriitoare și fondatoare a White Paper Press, o companie care activează în domeniul educațional, care urmărește îmbogățirea cunoștințelor științifice despre învățare și dezvoltare ale educatorilor și părinților. Cercetător în educație cu doctorat la Johns Hopkins University School of Education, Dr. Shaw este specializată în minte, creier și activitatea de predare. În trecut, Dr. Shaw a lucrat pentru o perioadă scurtă ca terapeut în sisteme familiale în sistemul public de învățământ unde a realizat că dorința ei este să lucreze în aria prevenirii mai degrabă decât în cea a intervenției în scopul asigurării sănătății mintale. Acest motiv a determinat-o să preia o școală Montessori care nu funcționa corespunzător la acea vreme și să o transforme, creând acolo medii potrivite în care copiii să înflorească. În 2013 a plecat din sistemul de învățământ pentru a se concentra pe sporirea cunoștințelor științifice ale educatorilor și părinților despre învățare și dezvoltare în scopul îmbunătățirii vieții copiilor și familiilor lor. Activitatea curentă de cercetare a doamnei dr. Shaw se axează pe explorarea normalizării în practică și pe modul în care informațiile profesorilor Montessori despre normalizare influențează eficacitatea convingerilor profesorilor și comportamentele lor față de elevi. Dr. Shaw încearcă, de asemenea, să alinieze domeniul educației cu cercetarea asupra dezvoltării senzorimotoare așa cum este aceasta interconectată cu cunoașterea. Dr. Shaw, de asemenea, scrie, ține prelegeri și oferă consultații la nivel internațional asupra educației, dezvoltării creierului și parenting-ului.

Atunci când vorbim despre normalizare din prisma pedagogiei Montessori, prin aceasta înțelegem acea stare de normalitate a copilului așa cum a fost lăsată să existe în natură – un echilibru între inteligență, voință și mișcare, o armonie vizibilă a stării copilului. Vorbim despre o întoarcere la o stare de armonie și echilibru a copilului din toate punctele de vedere.

Cum distingem normalizarea de simplul comportament adecvat al elevilor? Pot profesorii să încurajeze normalizarea? Convingerile despre normalizare influențează practicile profesorilor dar, de asemenea, influențează modul de evaluare a profesorilor de către administratorii de școli. Totuși, cercetări recente arată că profesorii și administratorii de școli nu au o înțelegere comună a ceea ce reprezintă de fapt normalizarea și a modului în care profesorii o pot susține. Seminarul prezintă aceste cercetări și examinează procesul de normalizare prin lentila procesului de învățare auto-reglementat și a convingerilor profesorilor, astfel încât practicienii și administratorii nu numai să ajungă la un acord cu privire la această construcție fundamentală Montessori, dar și să realizeze cum înțelegerea noastră subiectivă are impact asupra elevilor.

Se tem părinții elevilor că experiențele negative vor afecta stima de sine a copiilor lor?

Intâlniți părinți care se tem să își trimită copiii la grădiniță pentru că ei cred că separarea ar putea compromite relația lor de atașament? Părinții sugerează vreodată că nu le predați în mod eficient copilului lor pentru că nu folosiți „stilul de învățare” al copilului? Această prelegere oferă informații pe care profesorii le pot împărtăși părinților pentru a atenua aceasta anxietate părintească, care e generată de interpretările greșite ale neuroștiințelor din mass-media. Le pune la dispoziție profesorilor informații actualizate care îi pot ajuta să îi îndrume pe părinți spre a-și ajuta copiii să devină persoane independente, care să își aducă contribuția la societatea în care trăiesc.

Sistemul de învățământ public a pregătit cu succes milioane de copii pentru societatea și economia industrială. Dar datorită proliferării tehnologiilor digitale spre sfârșitul ultimului secol, ne-am reorganizat din punct de vedere social într-o societate a rețelelor distribuite a căror economie se bazează pe cunoştinţe. Astfel, competențele necesare pentru succes în secolul al  XXI – lea sunt foarte diferite de cele cerute în secolul trecut. De asemenea, înseamnă că trebuie să regândim în mod fundamental conceptul nostru de școală.

În mod ironic, asa cum, acum 100 de ani, industriașii reformau educația pentru a îi pregăti pe copiii americani să lucreze în fabricile lor, Maria Montessori a început să dezvolte o metodă care părea sa prefigureze nevoile secolului al XXI – lea. Folosind cercetări din mai multe discipline, inclusiv sociologie, economie, științe cognitive, psihologie, educație și neuroștiințe, această prelegere prezintă argumente pentru care considerăm că Montessori este cadrul educațional pentru secolul al XXI – lea.

După cum afirmă neurologul Daniel Wolpert: „Avem un creier dintr-un singur motiv și doar dintr-un singur motiv: să producă mișcări adaptabile și complexe „. Aceasta înseamnă că nu ne-am născut să gândim – ne-am născut să ne mișcăm. Educația convențională trebuie să se uite la creier în acest fel, dar Maria Montessori a înțeles importanța mișcării înca de acum 100 de ani. Această prelegere va contribui la înțelegerea de către învățători a mișcării și a  modului în care aceasta conduce la o cunoaștere mai înaltă, oferind astfel un mediu care funcționează pentru toate tipurile de creiere.

Capacitatea de a distinge propriile gânduri și sentimente de cele ale altora este diferențierea de sine. Cercetările arată că cei cu un grad mai ridicat de auto-diferențiere manifestă mai puțină anxietate și o adaptare psihologică mai bună, o sănătate fizică mai bună, o capacitate mai mare de autoreglare, o mai bună satisfacție maritală și niveluri mai scăzute de violență în relații și abuz de substanțe. Atelierul prezintă modul în care mediul pregătit Montessori încurajează diferențierea sinelui a fiecărui copil. De asemenea, oferă modalități concrete prin care profesorii și părinții pot sprijini în continuare autodiferențierea copiilor în sala de clasă sau acasă.

Există două presupuneri comune despre creativitate: 1) creativitatea provine din libertatea haotică de expresie și 2) creativitatea este înnăscută mai degrabă decât formată. Cercetările arată, totuși, că, creativitatea este de fapt o abilitate învățată care necesită cunoștințe și că toată lumea are un potențial creativ. Prelegerea prezintă cercetările asupra creativității și arată modul în care Montessori promovează potențialul creativ al copiilor.

Dr. Steven Hughes

Dr. Steven Hughes este neuropsiholog pediatru și director al Center for Research on Developmental Education, companie care oferă consultanță în domeniul cercetării rezultatelor în educație. Activitatea sa este concentrată pe măsurarea, urmărirea și comunicarea beneficiilor de dezvoltare mai largă ale experiențelor educaționale netradiționale. Este, de asemenea, Președinte al Comitetului de Cercetare Globală Association Montessori Internationale. Anterior, Dr. Hughes a fost membru facultativ în Divizia de Neuroștiințe Clinice Pediatrice a Universității Minnesota Medical School și Președinte al Academiei Americane de Neuropsihologie Pedriatică.
Domeniile sale de cercetare sunt atenția și funcționarea executivă, precum și rolul pe care îl deține educația din copilăria timpurie în susținerea formării acestor capacități esențiale. Dr. Hughes este un avocat convins al abordării unei educații bazate pe activități și pe stadiile de dezvoltare, fiind conferențiar și consultant pentru școli și organizații Montessori din întreaga lume.

„Aceasta este cea mai recentă și, cred eu, cea mai bună prelegere Montessori pe care am scris-o vreodată.” – Steve

Peste tot în lume educația se află la răscruce. Din ce în ce mai mult, colegiile și universitățile sunt interesate de studenți care să manifeste dovezi de individualitate, maturitate, abilitatea de a colabora cu alții și care să fie cât de cât interesanți. Angajatorii au descoperit faptul că notele de la școală și teste nu prezic aproape deloc modul de funcționare al unei persoane în cariera proprie. Cei mai valoroși angajați sunt cei cărora le pasă de ceea ce fac, care lucrează cu naturalețe și spontaneitate cu ceilalți, care anticipează obstacolele și dau dovadă de calități de lider înnăscute. Mai mult decât atât, sunt genul de persoane care va fi capabilă “să privească în jur, să își dea seama ce trebuie făcut și să treacă la acțiune.” Educația convențională nu reușește prea bine să susțină dezvoltarea acestor aptitudini, iar eforturile de a “forma caractere” au întrunit un succes limitat (poate că aceste aptitudini esențiale nu pot fi totuși ”predate”). Așadar, cum ar putea educatorii să îi ajute pe copii să își dezvolte un creier mai puternic, mai creativ, inovator și capabil? Noile cercetări efectuate în domeniul neuroștiinței bazate pe etapele de dezvoltare indică nevoia ca centrul atenției în educație să fie modificat și să fie preluat de cel anticipat de Maria Montessori acum mai bine de o sută de ani. Aflați modul unic prin care educația Montessori încurajează acel tip de dezvoltare cognitivă necesară succesului în secolul 21 (actualizat în septembrie, 2017).

Una dintre caracteristicile cele mai impresionante ale unui copil educat în sistemul Montessori este respectul autentic pe care îl arată față de ceilalți. Profesorul Montessori poate indica mai multe aspecte legate de mediu care pot contribui la construirea unui simț moral puternic, dar s-ar putea să existe mai multe aspecte decât cele vizibile cu ochiul liber. Școlile Montessori asigură ocazii de gândire din perspectiva celorlalți, lecții de grație și curtoazie și prezentarea unor modele de grijă și respect față de ceilalți prin intermediul unui adult grijuliu, dar copilul Montessori obține mai mult: abilitatea de a acționa din poziția unui agent moral independent. Aflați modul unic prin care educația Montessori îi pregătește pe copii să devină liderii de mâine ai lumii (prezentată pentru prima dată la Congresul Internațional Montessori de la Praga, 2017).

Așa cum ne-a indicat Montessori, împlinirea provocărilor la care este supusă o minte (și un corp) aflată în creștere necesită condiții diferite în etape diferite de dezvoltare. De la naștere la vârsta de șase ani copiii sunt atrași să se implice în activități care îi ajută să își formeze un creier funcțional. De la șase la doisprezece ani, copilul este inspirat de curiozitatea sa pentru universul lărgit din jurul său. Copilul Montessori care intră într-o comunitate pentru adolescenți este supus unui set complet nou de sarcini emoționale, sociale și cognitive ce se arată în fața lui. Această prelegere trece în revistă necesitățile de dezvoltare ale adolescenței și prezintă modul în care comunitatea Montessori pentru  adolescenți preia și detaliază aspectele studiate în anii precedenți, având în vedere faptul că tinerii își rafinează acum valorile de bază și își identifică locul lor unic în mijlocul colegilor (actualizat pentru 2017).

Creierul este un organ uluitor de maleabil și, cu toate că fiecare creier este unic, există totuși anumite principii generale care pot ajuta orice creier aflat în proces de dezvoltare să obțină potențialul maxim. Modul în care efectuăm parentarea copiilor, precum și modul în care organizăm „școala” pot avea un impact profund asupra rezultatelor de dezvoltare cognitivă. Orice părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să își atingă cel mai înalt potențial, așadar, care sunt cele mai eficiente abordări în parentare? Orice profesor își dorește să susțină creșterea și dezvoltarea elevilor săi, așadar, care sunt activitățile școlare care vor atrage cele mai bune rezultate în dezvoltare? Răspunsurile la aceste întrebări sunt acum mai clare decât oricând, dar, cu toate acestea, în aproape toate domeniile de viață, încă nu reușim să asigurăm experiențele în mediu necesare despre care știm că ar da cele mai bune rezultate. Cum să fim părinți mai buni? Ce să facem la școală? Este nevoie ca părinții și profesorii să devină: a) mai duri, b) mai indulgenți sau c) niciuna dintre variantele de mai sus? S-ar putea ca răspunsurile la aceste întrebări și la altele aflate în strânsă legătură să vă surprindă și, totuși, să vă ajute să faceți schimbarea necesară în viața copilului.

În Statele Unite și nu numai, continuă apelul la reforma educației, această nevoie fiind exprimată de părinți, elevi, profesori și alte persoane. Cu toate acestea, în ciuda unor decenii în timpul cărora s-au efectuat modificări de politică menite să îmbunătățească performanța școlară, progresul real, substanțial al educației continuă să ne ocolească (iar în unele domenii importante s-ar putea chiar să fi făcut câte un pas înapoi). Sunt mult prea mulți copii care nu reușesc să deprindă aptitudini de bază, chiar și atunci când prioritățile programei s-au modificat. Eforturile de a îmbunătăți rezultatele au inclus reducerea numărului de elevi din clase, prelungirea programului zilnic (sau anual), precum și alte metode de livrare a conținutului. Totuși, câți dintre noi vor fi cu adevărat surprinși când, peste zece ani de acum, vom realiza faptul că tabletele nu au rezolvat numeroasele probleme ale educației? Modul în care facem ”școală” trebuie să se schimbe radical pentru copiii care trăiesc în acest secol. Presupunerile de bază ale cadrului educațional curent trebuie reexaminate, deoarece este posibil ca tocmai acest cadru să fie problema. În cadrul acestei prelegeri, Dr. Steve Hughes, directorul Centrului de Cercetare al Educației bazate pe Stadiile de Dezvoltare, examinează presupunerile de bază ale modelului standard de educație și prezintă modul în care un cadru complet diferit – prezentat pentru prima dată de Dr. Maria Montessori cu peste o sută de ani în urmă – se potrivește în totalitate cu ceea ce știm acum despre optimizarea dezvoltării sociale, emoționale, cognitive și academice. Este vorba despre un cadru complet diferit și totodată eficient. De asemenea, reprezintă punctul în care educația trebuie să caute adevăratele răspunsuri la criza din educație.

Pornind de la o mică scânteie în copilărie, lumina ce se aprinde în copil va ajunge, în timp, să fie o flacără puternică și permanentă în condițiile în care copilul experimentează legătura cu un mediu care recunoaște, respectă și alimentează această flacără interioară. Care sunt caracteristicile necesare ale unui astfel de mediu? Ce anume face ca educația Montessori să reprezinte un combustibil atât de eficient al flăcării identității unice a copilului? Un aspect al geniului Dr. Montessori este reprezentat de înțelegerea domniei sale asupra faptului că dezvoltarea umană necesită experiențe diferite în etapele sale diferite de dezvoltare. Pornind de la setul de capacități cognitive cunoscute drept „funcții executive,” Dr. Hughes prezintă modul în care caracteristicile unice ale fiecăruia dintre primele trei planuri rafinează și susțin crearea unor capacități cognitive esențiale care ajută la producerea unor adulți curioși, creativi, morali, inspirați și care pot inspira pe alții, persoane în care flacăra propriei identități arde luminos și cu căldură.

În cadrul acestei discuții captivante și pline de imagini veți afla motivul pentru care educația Montessori asigură un mediu bogat ce susține formarea unor aptitudini academice, sociale și axate pe rezolvarea de probleme care, în ziua de astăzi poate mai mult decât oricând, sunt esențiale pentru succesul în viață. Cu peste o sută de ani în urmă, Dr. Maria Montessori a anticipat majoritatea detaliilor pe care le cunoaștem despre condițiile necesare pentru o dezvoltare optimă a creierului uman și a dat startul unor rezultate remarcabile în rândul copiilor proveniți din toate straturile sociale. Această prelegere susține ideea că toate comunitățile Montessori de învățare caracterizate prin manevrare directă, orientare spre activitate, rezolvare de probleme și colaborare duc la formarea unor lideri adaptabili și colaborativi, pregătiți pentru provocările unice ale secolului 21.

Această prelegere examinează istoricul și consecințele tendințelor actuale din parenting. Cu toții ne dorim să avem copii fericiți, cu o bună stimă de sine și plini de succes. Care sunt cele mai bune modalități de a atinge aceste scopuri? Ce ar trebui să facă părinții? Care sunt greșelile cele mai obișnuite pe care le fac părinții? Oare părinții de astăzi greșesc tocmai pentru că sunt prea stricți sau prea permisivi? Ce știm că funcționează cu adevărat (și când este bine să îi spunem “nu” copilului nostru de un an, doi)?. Cu experiența sa obținută în urma celor 15 ani de practică clinică, Dr. Steve Hughes merge pe urmele dezvoltării stimei de sine și trece în revistă unele dintre cele mai surprinzătoare (și eliberatoare) rezultate ale cercetărilor în domeniul practicilor optime de parentare. Domnia sa încheie cu un set de recomandări practice de strategii demonstrate ca fiind eficiente și rezonabile de creștere a unor copii fericiți.

Dacă ne dorim ca mișcarea Montessori să câștige teren, va fi nevoie să facem mai mult decât să repetăm aceleași enunțuri vechi. Voi știți ce aveți de oferit, dar scepticii și cei care întocmesc politicile de funcționare vor fi convinși numai cu date și informații forte. Dr. Montessori a fost un om de știință sclipitor, dar metodele științifice sunt parte integrantă din moștenirea pe care orice montessorian și-o poate revendica. Așadar, ce fel de metode științifice puteți utiliza pentru a prezenta modul în care școala voastră le aduce beneficii copiilor? Principiile de evaluare ale unui program educațional bun sunt directe și se află la îndemâna oricărui director de școală Montessori. Toate instrumentele de care aveți nevoie se află la îndemâna voastră. În cadrul acestei prezentări, Dr. Steve Hughes descrie un număr de abordări diferite și instrumente de evaluare pe care le puteți utiliza începând din acest moment pentru a demonstra – cu date clare – valoarea muncii voastre.

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) este tulburarea cel mai des întâlnită la copii, care afectează 3 până la 5 procente din copiii cu vârste de școlarizare și care apare de trei ori mai mult în rândul băieților decât al fetelor. În medie, există cel puțin un copil în fiecare clasă care va necesita ajutor pentru această afecțiune. Toți profesorii Montessori cunosc cazuri de copii care au dificultăți de concentrare, intervin peste activitățile colegilor și necesită un ”timp cu profesorul” disproporționat față de ceilalți. Este posibil ca acești copii să sufere sau nu de ADHD, dar important este că pot beneficia cu toții de mediul de învățare Montessori unic și centrat pe dezvoltare. Această prezentare vă va îmbunătăți înțelegerea despre ADHD și tulburările conexe, va explica tratamentele medicale și psihologice actuale și va include informații speciale despre modul în care ghidul Montessori poate ajuta un copil ce suferă de probleme de atenție să aibă succes în mediul Montessori.

Cum este diagnosticat un copil cu ADHD?

Ce anume cauzează ADHD?

Este ADHD un rezultat al modului de parentare, al sensibilităților alimentare sau al altor factori?

Cum tratează medicii ADHD?

Cum este abordat ADHD în școlile tradiționale?

Este Montessori mediul potrivit de învățare pentru copiii cu ADHD?

Ce poate face ghidul Montessori pentru a ajuta un copil cu ADHD?

Performanța la testele standardizate ale cunoștințelor academice au devenit, din ce în ce mai mult, mijlocul principal și, uneori, chiar singurul, prin care o școală își demonstrează valoarea. Chiar și școlile independente resimt presiunea de a efectua testări în vederea documentării rezultatelor. Montessori nu predă copiilor în vederea testărilor și, deși copiii Montessori se descurcă foarte bine la testele academice, această metodă de evaluare și ierarhizare reprezintă o adevărată anatema pentru pedagogia Montessori. Există modalități mai potrivite prin care să documentăm rezultatele unice și esențiale ale educației Montessori? Răspunsul este DA, iar ACUM este momentul potrivit să le aplicăm într-o manieră sistematică și cooperantă. Această prezentare schițează strategiile folosite în SUA și în lume în vederea documentării rezultatelor de importanță maximă în domeniul dezvoltării înregistrate în educația Montessori și arată modul în care poate fi instaurat un program de cercetare cooperativă în orice școală sau comunitate regională Montessori (120 minute de prezentare, împărțite în două părți cu pauză de 30 minute între ele, plus timp suplimentar pentru întrebări și răspunsuri la final).

Acest atelier asigură o introducere în setul de capacități cognitive cunoscute în literatura științifică sub termenul de „funcții executive” și prezintă modul în care educația Montessori în general – și activitățile de Viață practică în special – furnizează un „laborator” unic pentru copii, în care aceștia să exploreze și să își formeze aceste abilități cognitive esențiale.

Montessorienii cunosc faptul că la Viață practică este vorba despre mult mai mult decât îngrijirea personală sau a mediului, dar știați că activitățile de la Viață practică pot reprezenta o mare diferență pentru un copil cu un posibil diagnostic de ADHD? Știați că Viața practică reprezintă o bază esențială pentru normalizare în Casa copiilor? Autocontrolul începe prin învățarea controlului asupra propriului corp. Aflați modul în care Viața practică reprezintă primul pas pentru fiecare copil atunci când este vorba despre construirea unei baze pentru un creier mai bun, atât în mediul Montessori cât și în afara acestuia. Trei ore, cu participarea trainerului AMI Elina Rautasalo.

Profesorii Montessori înțeleg importanța profundă a mișcării în dezvoltarea umană. Cu toate acestea, există unele concepții și idei greșite sau mituri care au impact asupra gândirii și practicii Montessori. Există o amplă cercetare științifică asupra rolului pe care mișcarea îl joacă în dezvoltarea cognitivă, iar înțelegerea modului în care aceasta funcționează poate îmbunătăți practicile Montessori. Acest atelier trece în revistă cercetări cheie din domeniul neuroștiințelor care fac referire la modul în care mișcarea (dar nu toate tipurile de mișcare!) este esențială în stimularea creierului și a dezvoltării cognitive (concepută pentru publicul Montessori, durează aproximativ 2,5 – 3 ore, inclusiv timp pentru întrebări și răspunsuri).

Înscriere eveniment

Evenimentul din București va avea loc miercuri, 4 aprilie 2018, la Hotel Ramada Nord, sala Diamond 2, începând cu ora 19.00.

Taxa de participare este 200 lei / persoană.

Membrii A.D.E.M.R cu cotizația anuală achitată la zi beneficiază de reducere de 10%.

Evenimentul din Cluj-Napoca va avea loc marți, 3 aprilie 2018, la Grand Hotel Italia, începând cu ora 18.00.

Înscrieri la schule@montessori-cluj.ro

Sponsori

Locație și contact

Locație: Hotel Ramada Nord, sala Diamond 2, Strada Daniel Danielopolu 44, Sector 1, București

Telefon: 0731.339.990

Email: info@montessori.org.ro